Sfântul Duh

Sfântul Duh este a treia persoană a Sfintei Treimi. 

Toate Tainele din biserica ortodoxă se fac prin puterea sfinţitoare (deşi nevăzută de oameni) a Duhului Sfânt.

Sfântul Duh lucrează în lume încă de la Crearea Lumii, fiind de o fiinţă cu Tatăl-Creatorul.

Sfântul Duh s-a coborât din Cer asupra Apostolilor în ziua Cincizecimii.

A venit atunci și într-un mod văzut de oameni.  A venit din Cer, cu un vuiet lin, în forma unor limbi de foc peste Sfinţii Apostoli şi Maica Domnului, în timp ce se rugau împreună lui Dumnezeu.

Sfinţii Apostoli, au transmis Duhul Sfânt, în continuare, Episcopilor şi preoţilor. 

Prin rugăciunile şi binecuvântările preoţilor, Sfântul Duh este transmis (în mod nevăzut) oricărui om, care vrea să îl primească cu inimă deschisă şi credinţă.

Sfăntul Duh este dătătorul vieţii şi al tuturor bunătăţilor celor adevărate. Acesta este cel mai mare dar dat de Dumnezeu oamenilor, din iubirea Sa.

Prin conlucrarea omului cu Duhul Sfănt, omul se sfinţeşte şi i se reînoieşte puterea de a lupta împotriva patimilor şi a răului care îl înconjoară. 

El simte iubirea lui Dumnezeu în viaţa sa şi are putere să-i iubească pe semenii săi. Îi va putea iubi cu o dragoste sfăntă, va avea puterea să-i ierte şi să-i ajute. Numai astfel omul tinde să devină asemenea cu Creatorul său şi va putea ajunge lângă El, în Împărăţia Sa cea veşnic fericită.

Sfântul Duh este reprezentat în icoane sub forma unui porumbel alb.